Biblioteca Holboca: PROIECTE ȘI PROGRAME 2011

PROIECTE SI PROGRAME 2011

PROIECTUL: ”MĂRȚIȘOR DE SUFLET ROMÂNESC. DRAGOBETE – ZIUA DRAGOSTEI SI A BUNĂVOINȚEI” : șezătoare literară

DATA DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢII : 24 februarie 2011

LOCUL DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢII : Sala de lectură a Bibliotecii Comunale ,, Ion Creangă’’, Holboca

PARTICIPANŢI : 30

Elevi selecţionaţi din clasele I-VIII de la Şcoala cu clasele I-VIII Holboca: 26;
Cadre didactice ale şcolii: 2;
Reprezentantul Bibliotecii Comunale: 1; Directorul şcolii: 1.

GRUPUL ŢINTĂ:

Elevii Şcolii cu clasele I-VIII Holboca

SCOPUL ACTIVITĂŢII: Atragerea elevilor către lectură şi cunoaştere prin implicarea lor în activităţi, concursuri sau mese rotunde în cadrul Bibliotecii comunale;
Stimularea elevilor spre o mai bună cunoaştere a literaturii române prin implicarea lor în diverse activităţi, concursuri de recitări;
Crearea unei legături mai strânse între şcoală şi bibliotecă

OBIECTIVE:

Cunoaşterea tradiţiilor şi a credinţelor populare româneşti mai puţin cunoscute prilejuite de sărbătorirea venirii primăverii prin receptarea unor informaţii despre Dragobete şi semnificaţia mărţişorului;
· Familiarizarea elevilor cu creaţii literare din folclorul românesc prin recitare şi lectură expresivă a unor doine de dragoste şi dor, snoave, legende, descântece , proverbe şi zicători;
· stimularea elevilor cu aptitudini artistice prin realizarea de felicitări şi mărţişoare.

RESURSE UMANE:

Elevi
Cadre didactice
Reprezentantul Bibliotecii Comunale
Directorul şcolii

RESURSE MATERIALE:

· Materiale informative despre Dragobete şi mărţişor

· Creaţii literare populare din culegeri şi antologii de texte

”Dragobete" (24 februarie) Sarbatoarea romaneasca a iubirii”

“O viata fara sarbatoare este ca un drum lung fara hanuri”, afirma, acum aproape doua milenii si jumatate, Democrit. Intelepti, oamenii si-au presarat existenta si cu hanuri, dar, mai ales, cu o puzderie intreaga de sarbatori, menite sa-i bucure si sa-i apropie sufleteste.

In peisajul spiritual al satului romanesc, luna februarie, ultima perioada inainte de Postul Mare al Pastelui, gazduieste un mare numar de sarbatori. Unele cu data fixa, altele cu data mobila, in functie de data la care cade Pastele. O asemenea sarbatoare vom gasi in ziua de 24 februarie. In Calendarul Ortodox, ea este marcata ca "intaia si a doua aflare a capului Sfantului Ioan Botezatorul" si cunoscuta in popor sub denumirea de Dragobete, patronul dragostei, al bunei dispozitii pe plaiurile romanesti.

O sarbatoare a iubirii universale (fara granite si religie) este Ziua Sfantului Valentin (martir, episcop al Romei, decapitat in anul 270, pe timpul imparatului Aurelian), devenit patron al indragostitilor. Poate ca numele Valentin - “puternicul”, “sanatosul” (de altfel unul din saluturile romanilor era “vale!” - sa fii sanatos!) - suna pentru urechile unora mai frumos decat “Dragobetele” nostru, dar asta nu este un motiv pentru a lasa in uitare stramoseasca sarbatoare a romanilor. Mai cu seama ca ea nu este cu nimic inferioara ca diversitate si frumusete a obiceiurilor, ba chiar dimpotriva. Dragobete, zeul dragostei la romanii de la nord si sud de Dunare, zeu pastoral campenesc, este imaginat ca un tanar frumos, puternic si bun, inspirator al pornirilor senzuale, dar curate, al dragostei firesti la animale si oameni, fiind asemuit cu Eros al vechilor greci sau Cupidon al romanilor, fiind purtatorul dragostei, al bunei dispozitii. Dupa legenda, el este fiul Babei Dochia, reprezintand, in opozitie cu aceasta principiul pozitiv.

Celebrata si azi in satele romanesti (orasul a cazut de mult prada propagandei comerciale de import), sarbatoarea Dragobetelui (cu radacini mult mai vechi decat “Valentine’s Day’’) se celebreaza pe 24 februarie (in unele zone se serbeaza pe 28 februarie), iar Dragobete Cap de Primavara - la 1 martie, existand si un Dragobete Cap de Vara.

Fetele si baietii il sarbatoreau cu sfintenie pe Dragobete, pentru a fi si ei indragostiti tot anul. Tot in aceasta zi se fac legamintele de prietenie dintre fete si baieti. Legamantul facut in aceasta zi este sfant, nu se desface pana la moarte. Obiceiul cere ca tinerii sa schimbe vorbe de dragoste pentru a le merge bine si a fi iubiti tot anul. De asemenea, in aceasta zi, tinerii gatiti de sarbatoare pornesc dupa ghiocei, viorele si tămâioare. Florile erau facute buchete si date pe apa. Traditia sustine ca impreunarea florilor surori, vitregite de natura sa nu se intalneasca niciodata, echivala cu o fapta buna. In aceasta zi nu se tese, nu se carpeste, nu se lucreaza la camp sau in fierarie.În schimb, se face curatenie generala in casa, pentru ca tot ce va urma sa fie cu spor. De asemenea, dat fiind faptul ca originile traditiei se regasesc in ciclul naturii, in aceasta zi nu se sacrifica pasari sau animale. Prin unele locuri, exista si obiceiul ca fetele sa strînga apa din omatul netopit. Aceasta apa, pastrata cu mare grija, are proprietati magice, spunîndu-se ca este nascuta din surasul zînelor, putînd face fetele mai frumoase, mai dragastoase si mereu iubite.

Mărţişorul – un obicei specific românilorStrǎmoşi ai românilor, aromânilor şi albanezilor, neamurile traco-ilire au lǎsat moştenire popoarelor balcanice mǎrţişorul, talisman al norocului de mai bine de 8000 de ani.

Obiceiul mǎrţişorului pare sǎ fi fost întâlnit pentru prima oarǎ la daci care, o datǎ cu venirea primǎverii îşi legau în jurul gâtului douǎ fire de lânǎ împletite, alb şi negru, pentru noroc, pace şi vreme bunǎ. Cu timpul, ei au început sǎ atârne pe acest fir împletit pietricele colorate în alb şi roşu.

Mai târziu, romanii au înlocuit pietricelele cu monede din aur, argint, bronz sau cupru în funcţie de statutul social, forma rotundǎ simbolizând protecţia solarǎ. Tot ei sunt aceia care îi dau şi numele, „Mǎrţişor/Mart/Martiu” derivând din latinescul „Geminariu” înţeles ca „încolţirea seminţei semǎnate”.

Românii au continuat tradiţia romanǎ a mǎrţişorului purtat ca talisman cu rol protector, menit sǎ poarte noroc în prag de an nou agricol. În locul monedelor de altǎdatǎ, românii înnodau, pe fir de arnici şi gǎitan, colorat în alb şi negru sau roşu, mici potcoave din fier, simbol al zeului roman Marte, pentru a-i feri de deochiul vrǎjitoarele protejate de Saturn, zeul acestora, coşari, pentru a-i feri de foc sau pentru purificare, trifoi cu patru foi sau buburuze (reprezentare zoomorfă a Soarelui), pentru noroc în dragoste şi cǎsnicie. Şnurul mǎrţişorului bicolor, ramas de la geto-daci, care îl înţelegeau ca fiind funia zilelor anului, cu cele douǎ anotimpuri ale sale, varǎ şi iarnǎ, se credea, la români, cǎ ar fi fost tors de Baba Dochia, pe munte, înainte de a fi ucisǎ împreunǎ cu oile sale de un ger nǎprasnic. Talismanul era primit de la pǎrinţi şi purtat numai de copii, fete şi bǎieţi, o datǎ cu rǎsǎritul soarelui din data de 1 martie, prima zi din an din calendarul roman şi din luna dedicatǎ zeului rǎzboiului, Marte. Românii nu purtau mǎrţişorul numai în jurul gâtului, la piept sau la încheietura mâinii, ei obişnuind sǎ îl lege la poartǎ, la geam, la uşǎ, la icoanǎ, la cloşcǎ, la toarta gǎleţilor sau la coarnele vitelor pentru noroc, înţelegere şi bunǎstare. Dupǎ cele douăsprezece zile în care Baba Dochia îşi scotea cojoacele ce i-au ţinut de cald în timpul iernii, mǎrţişorul se prindea în pǎr pânǎ la vederea primei berze, înspre care se arunca mǎrţişorul, sau pânǎ la înflorirea primilor copaci de creanga cǎrora se lega, rostindu-se: „Sfinte Soare, sfinte Soare,/dăruiescu-ţi mărţişoare,/în locul lor mă fereşte/de pistrui ce mă-negreşte./Ia-mi te rog negreţele/şi dă-mi albeţele/fă-mi faţa ca o floare/sfinte Soare, sfinte Soare”.Atunci când atârnau de fir monede, fetele le foloseau pentru a cumpăra caş proaspăt şi vin roşu, pentru a fi, în anul urmǎtor, îmbujorate precum vinul şi albe precum caşul.

Cu timpul, acestor simboluri ale norocului, li s-au alǎturat cele ale primǎverii şi dragostei (ghiocei, fluturi, inimioare, flori etc.) din diverse materiale şi forme, fie ele de producţie industrialǎ sau lucrate manual. Bulgarii purtau, prins la piept sau la încheietura mâinii, „Мартеница” („Marteniţa”), un şnur alb-roşu de care atârnau pǎpuşile din lânǎ Penda, încǎ de pe 28 sau 29 martie, pentru îmbunarea Babei Marta care se credea a ţine iarna în loc. Marteniţa era pusǎ şi la câini, pisici sau oi. La vederea primei berze, fetele legau şnurul de creanga unui copac înflorit sau îl puneau sub o piatrǎ pentru a ghici dacǎ anul urmǎtor avea sǎ fie cu noroc, greu sau cu ghinion, în funcţie de ce se gǎsea a doua zi pe şnur: un vierme, o furnicǎ sau un pǎianjen. Obiceiul mǎrţişorului se întâlneşte şi în Albania, mai exact în regiunea Korça, unde este cunoscut sub numele de „verone” (cuvânt derivat din albanezul „vera” ce înseamnǎ „varǎ”). Firul alb şi roşu din gǎitan, dǎruit de mame fecioarelor şi flǎcǎilor, se purta la mânǎ sau la gât în ziua de 1 martie, pânǎ la apusul soarelui când era prins de ramura unui copac sau al unui boschet. Acest ritual avea menirea sǎ prevesteascǎ cǎsǎtoria fetei sau a bǎiatul respectiv numai dacǎ aţa mǎrţisorului purtat de ei era folosit de o pasǎre la cuibul sǎu. Firul mǎrţişorului macedonian, „мартеница” („Marteniţa”), este lucrat numai de femeile în vârstǎ în cadrul unui ritual special în care nu se vorbeşte, iar firele de lânǎ, roşii şi albe, sunt toarse cu mâinile la spate, fǎrǎ a le putea vedea. Calitatea firului de mǎrţişor prevesteşte fertilitatea anului agricol urmǎtor: recolta bogatǎ este anunţatǎ de predominarea firului alb, în timp ce vinul bun şi din belşug de cel roşu.

Cu timpul, ungurii şi grecii au îndrǎgit obiceiul mǎrţişorului, ca vestitor al primǎverii. La început, ungurii din Transilvania l-au numit „Marcisor” şi, mai apoi, „Márciuska”. Mǎrţişoarele tradiţionale ungureşti, confecţionate din iascǎ, încep sǎ fie oferite pe 1 martie imediat dupǎ 1918, an în care Transilvania se alǎturǎ României. Mǎrţişoarele ungureşti sunt flori cu petale roşii şi frunze verzi sau reprezintă violete, trandafiri, ghiocei şi margarete. Mai târziu, maghiarii, în special tinerii, pe 1 martie, au început sǎ-şi prindǎ în piept, pe lângǎ flori, şi şoricei din iascǎ Aceştia sunt purtaţi de bǎieţi, cu care obişnuiesc sǎ sperie fetele în luna martie. Dacǎ fata primeşte şoricelul şi îl prinde în piept însemnǎ cǎ este interesatǎ de acel bǎiat.

În Grecia, mamele confecţioneazǎ „Μπριζόλα” („Martis”), sub formǎ de brǎţǎri, pentru a le oferi copiilor care le poartǎ la încheietura mâinii pânǎ în ajunul Paştelui când acestea sunt aruncate în focurile în aer liber aprinse dupǎ slujbǎ.

Specific sau nu românilor, obiceiul oferirii şi purtǎrii mǎrţişorului, o datǎ cu venirea primǎverii, a fost cu uşurinţǎ îndrǎgit şi asimilat de tradiţia popoarelor balcanice ca având valoare atât de talisman, cât şi de simbol al primǎverii şi al dragostei.

ETAPE DE PREGĂTIRE A ACTIVITĂŢII :

Ø Selecţionarea elevilor din clase diferite pentru lectura şi recitarea expresivă a unor creaţii lirice;

Ø Distribuirea materialelor în vederea realizării activităţii

Ø Întâlnirea organizatorilor parteneri în vederea unui program de desfăşurare a activităţii;

Ø Întocmirea programului orientativ de desfăşurare a activităţii;

Ø Realizarea unor afişe precum şi a unor pliante care să fie distribuite elevilor în vederea mediatizării activităţii.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:

1. Prezentarea temei activităţii şi a modului de desfăşurare a acesteia ;

2. Prezentarea informaţiilor despre Dragobete;

3. Lectura unor doine de dragoste şi dor, snoave, descântece , legende , proverbe şi zicători despre dragoste;

4. Prezentarea succintă a semnificaţiilor mărţişorului;

5. Prezentare de carte;

6. Prezentarea creaţiilor elevilor: felicitări şi mărţişoare;

7. Auditie muzicala - cantece populare.

REZULTATE PRECONIZATE:

Informarea elevilor despre creaţiile,tradiţiile şi credinţele populare româneşti prin organizarea unor acţiuni culturale;
Promovarea lecturii, a valorilor cultural-artistice, creşterea nivelului de instruire şi lectură în rândul elevilor;
Stimularea tinerilor elevi de a se adresa bibliotecii şi serviciilor oferite de bibliotecă, angrenarea lor în acţiuni de informare şi de lectură.

PROIECTUL: ” EMINESCU - lacrima de foc a Universului”

Data:18 IANUARIE 2011

Locul desfasurarii: Biblioteca Comunala ”Ion Creanga” Holboca

”...omul MIHAI EMINESCU constituie o aparitie singulara in peisajul societatii romanesti.”

STEFAN AUGUSTIN DOINAS

”Un singur lucru nu se mai poate intampla: disparitia poemelor lui Eminescu. Si cat timp va mai exista undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru e salvata.”

MIRCEA ELIADE

Organizatori:

Scoala cu Clasele I-VIII Holboca

Biblioteca Comunala ”Ion Creanga” Holboca

Participanti: 61

Elevi selectionati din clasele I-VIII de la Scoala Generala Holboca: 53;
Cadre didactice ale scolii: 6;
Bibliotecar comunal: 1;
Directorul scolii: 1

”Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintai care a dat un stil sufletului romanesc si cel dintai roman in care s-a facut fuziunea cea mai serioasa - a sufletului daco-roman-, cu cultura occidentala.”
GARABET IBRAILEANU

Obiectivele proiectului:

Sensibilizarea copiilor fata de opera eminesciana in contexte diferite de mediul scolar prin insuflarea sentimentelor de dragoste, mandrie si respect pentru cel care este-”izvorul literaturii romane”, asa cum l-a caracterizat Grigore Vieru;
Cunoasterea vietii si activitatii liteerare a marelui poet Mihai Eminescu si a poetului basarabean Grigore Vieru - a elogiului adus de acesta lui Mihai Eminescu-, prin abordarea integrata si interactiva a unor informatii din biografii si a unor fragmente din opera celor doi poeti prin diferite modalitati : expozitii de carte omagiale, internet, receptarea materialului audio-video, recitare si lectura expresiva.
Legaturile lui Mihai Eminescu cu orasul Iasi;
Stimularea elevilor cu aptitudini artistice.

RESURSE UMANE:

Elevi
Cadre didactice
Reprezentatul Bibliotecii Comunale
Directorul scolii.

”Cand neamul nostru nu va fi decat pulbere geologica pe pamantul altor milenii, tot luna lui EMINESCU ii va insenina cenusa cu lumina ei fecioara.”

GARABET IBRAILEANU

RESURSE MATERIALE:

Materiale informative: carti, reviste, etc.;
diverse materiale audio-vizuale(fotografii, filme, pliante informative, afise, etc.)

DESFASURAREA ACTIVITATII

Prezentarea temei activitatii si a modului de desfasurare a acesteia;

Recitarea unor creatii eminesciene de catre elevi ai Scolii cu clasele I-VIII Holboca

Vizionarea unor materiale audio-video de prezentare a biografiei si a operei poetului Mihai Eminescu; lectura unor fragmente de marturisiri si interviuri ale poetului Grigore Vieru despre importanta nationala a lui Mihai Eminescu.

”Mihai Eminescu e cel dintai scriitor roman care scrie catre toti romanii intr-un grai pe care romanii de oriunde il pot recunoaste ca al lor.”

NICOLAE IORGA

Prezentare de carte ”Mihai Eminescu”, vizionarea unor materiale audio-video si lectura unor fragmente din carti care prezinta legaturile lui Eminescu cu orasul Iasi.

”Nu faci un pas prin Iasi fara ca umbra marelui poet Eminescu sa nu-ti rasara din toate colturile ulitelor si ale gradinilor...”

EUGEN LOVINESCU

” Pe oriunde ai rataci prin Iasi, iti rasare o marturie, o urma, un zid, o casa, o poarta, o manastire, o cetate, un palat, un loc, un copac, un deal, un rau, un lac, o crasma veche, o umbra, o iluzie, un rasarit, un asfintit de luna si de soare, cerul, aerul, atmosfera in toata cuprinderea nadirului si zenitului, peste tot, la fiecare pas descoperi, te intalnesti, iti rasare, te emotioneaza semnele lor, urmele lor, visele, bucuriile si durerile lor, ale Creatiei, prieteniei si iubirii lor: EMINESCU, CREANGA, VERONICA.(...)

Cine nu a venit insa niciodata la Iasi nu va intelege vibratia unica a unei culturi si literaturi in care inima nemuritoare a Junimii, a lui Eminescu si Creanga va bate mereu.”

CONSTANTIN PARASCAN - ”Eminescu si Creanga la Junimea

Prezentarea succinta a biografiei si operei poetului Grigore Vieru prin vizionarea unui material audio-video si prin lectura unor creatii lirice pe diferite teme ( limba romana, iubirea, dragostea de mama, poezii pentru copii).